Sfaturi pentru traducatorii romani partea a 2-a

Language Discussions Română
1

CAPITOLUL II

Despre limba engleza
Nu voi tine aici un curs de limba ci vreau doar sa amintesc cateva lucruri descoperite de traducatorii si editorii experimentati de pe Viki…

~Exista in limba engleza regula de a indica prin folosirea pronumelui personal (she, he, we etc.), persoana care face actiunea. In limba romana, acest lucru poate fi omis daca se cunoaste deja subiectul propozitiei. In concluzie, acolo unde nu este strict necesar, omiteti-l. Faceti propozitia sa sune romaneste.

~Acelasi lucru se poate intampla si cu o serie de automatisme specifice limbii engleze, precum: so, for that matter, that, you know, as a matter of fact etc.

~L-am auzit folosit in propozitiile coreene si il gasim preluat de traducatorii englezi pe ‘‘OUR’’. La ei suna bine, la noi nu prea. Evitati-l! Vor fi dese cazurile cand fraza va parea nefiresca pentru romani.

~Exista de asemenea, o serie de cuvinte care pot fi adevarate capcane pentru traducatori. Amintesc aici, cateva precum:

*HERE
-el inseamna ‘‘aici’’ dar, in anumite situatii traducerea corecta este aceea de: “tine”, “poftim”, ‘‘iata’’, dupa context.

*WITH RESPECT TO
-traducerea corecta este: "cu privire la’’

*THAT IS NOT THE POINT
-traducerea corecta - ‘‘nu despre asta este vorba’’ etc.

Nu sunt un expert al limbii engleze de aceea, ma voi opri aici. Cum am spus la inceput, sunt multe persoane calificate, pe acest site, care pot sa va ajute si desigur multe lucrari referitoare la expresiile din limba engleza si traducerea lor. Scopul meu este acela de a reaminti faptul ca lucruri relativ simple pot genera probleme si situatii neplacute.

CAPITOLUL III

Despre cultura tarilor din Asia de est

~Societatea coreeana, ca si cea chineza si cea japoneza, inca este o societate de tip confucianist. Si acum principiile lui Confucius sun adanc inradacinate in constiinta si comportamentul acestor popoare.

~Pe scurt aceste principii, ale lui Confucius, sunt:

1-relatia tata-fiu - fiul arata respect iar tatal bunatate,
2-relatia frate mai vastnic-frate mai mic - fratele mare arata generozitate iar cel mic respect,
3-relatia sot-sotie - sotia arata supunere sotului pe cand acesta trebuie sa aibe o comportare corecta,
4-relatia batrani-tineri - tinerii trebuie sa-i respacte pe batrani iar acestia sa arate omenie,
5-relatia conducator supus - supusu este loial conducatorului care trebuie sa-i arate bunavointa.

Aceasta ierarhizare a societatii este adanc inradacinata si evidenta, chiar si la nivelul limbii. Astfel intalnim o serie de particularitati ale limbajului si modului de adresare in aceste societati.

Limbajul cunoaste mai multe nivele, terminatii specifice, (adaugate, in special verbului) si formule specifice de adresare.

~Tipurile de limbaj pot fi clasificate astfel:

~a. limbajul informal (colocvial) [kor.-banmal]
Este considerat nivelul intim si nu necesita niciun fel de formalitate.
Se foloseste intre vechi colegi de scoala, de aceeasi varsta, intre prieteni foarte apropiati, cu cineva mai tanar sau cand ai acordul celuilalt.
Pentru cei cu urechea fina, terminatia verbului este a/eo/yeu.

Limbajul formal (jondaetmal) cunoaste doua niveluri de politete.
~b. limbajul formal de tip standard
Un tip de limbaj politicos dar natural, folosit intre soti, intre cunostinte sau unii membrii ai familiei.

~c. limbajul formal de tip onorific (ceremonios)
Prezinta cel mai inalt nivel de politete (umilire) si ocupa cea mai mare parte a modului de adresare.
In acest tip de limbaj vom auzi la verb, terminatia ‘’-mnida’’ [’‘mikka’’-pentru propozitiile interogative] iar titlurile, care totdeauna insotesc numele celui caruia ne adresam, primesc ‘‘sufixul onorific’’ ‘’-nim’’ sau ‘’-ssi’’
In limba japoneza intalnim terminatia ‘’-masu’’ iar la chinezi, o serie de formule de adresare si titluri onorifice precum: ‘‘ye ye’’ - bunic, ‘‘nai nai’’ - bunica etc. pe care, tinerii le folosesc atunci cand se adreseaza varstnicilor.

~La coreeni paleta este mult mai bogata. Aici vom auzi frecvent: oppa, hyung, ahjumma, unnie, noona si despre care spuneam ca nu trebuie traduse.

~Din pacate si la acest capitol sunt incepatoare asa ca, ma voi rezuma doar la o scurta prezentare. Poate voi reveni asupra lui mai tarziu.

~Imi permit totusi, sa trasez o paralela intre tipurile de limbaj intalnite la romani si cele folosite de catre coreeni. Exista si in limba romana trei tipuri de adresare: informala si formala redata prin pronumele de politete. Acesta exprima niveluri diferite de politete. Ex. pronumele ‘‘dumneata’’ exprima un grad redus de politete, avand un caracter familiar, intim pe cand ‘‘dumneavoastra’’ exprima un grad inalt de politete, oficial, distant.

CAPITOLUL IV

Despre limba romana

~Cum spuneam, limba romana este bogata, complexa, are multe reguli si chiar exceptii.
In speranta ca vor fi de ajutor, am ales sa prezint cateva reguli prevazute de DOOM2 si care au legatura directa cu munca noastra, de aceea ele vor fi succinte si vor contine informatii pe care, eu le-am considerat necesare. Vor fi mai mult informatii de genul ‘‘stiati ca’’.

~ Apostroful
Norma actuala tolereaza folosirea acestuia cand sunt eliminate unul sau mai multe sunete din interiorul unui cuvant sau cand, dupa cuvantul ce-l contine urmeaza un altul care incepe cu o consoana.
Daca dispare vocala finala a unui cuvant iar urmatorul incepe cu o vocala, se foloseste cratima.

~Bara oblica
DOOM prevede faptul ca aceasta se folosete fara a fi marcata de blancuri. In Gramatica Academiei si in practica tipografica aceasta este flancata de blancuri pentru a usura intelegerea si a evidentia informatiile prezentate.

~Blancul
Ca semn ortografic blancul este dat de spatiul alb folosit la delimitarea si separarea cuvintelor intre ele iar ca semn de punctuatie, pentru realizarea asezarii in pagina a unui text.

In relatia cu celelalte semne de ortografie si de punctuatie, se comporta astfel:
a. punctul, virgula, punctul si virgula, doua puncte, semnul intrebarii, semnul exclamarii nu se despart prin blanc de cuvantul care le preceda, in schimb sunt urmate de blanc. Asa se intampla si cu linia de dialog (este urmata de blanc).
b. DOOM2 precizeaza faptul ca punctele de suspensie […] si linia de pauza se despart prin blanc atat de elementul care le preceda, cat si de cel care le urmeaza.
c. apostroful, in interiorul cuvantului nu este urmat si nici precedat de blanc iar la inceputul lui este precedat, dar nu urmat de acesta.

~Cratima
Despre acest semn de ortografie si de punctuatie, sunt multe de spus. Voi aminti doar faptul ca:
a) se foloseste pentru legarea articolului hotarat de cuvinte provenite din abrevieri sau imprumuturi, cuvinte greu flexionare, a caror finala prezinta deosebiri intre scriere si pronuntare ( PNL-ul, y-ul).

~ Ghilimelele
Corecte sunt cele scrise astfel: doua jos/doua sus nu toate sus. Mie imi este imposibil sa le scriu astfel, din motive tehnice.

~Punctul
Este obligatoriu la inchiderea unei propozitii ( ca si semnul exclamarii sau semnul intrebarii)
Nu este urmat de blanc in cazul n care se foloseste pentru abrevierea unor numelor proprii (I.L. Caragiale)
Daca se pastreaza litera finala a cuvantului abreviat (dl, cca, d-ta) sau daca abrevierile contin fragmente de cuvinte (d-voastra, d-lui), nu se foloseste punctul.
Atentie la asezarea punctului, atunci cand propozitia se termina cu o paranteza.

~Semnul intrebarii si semnul exclamarii
Daca enuntul este in acelasi timp exclamativ si interogativ, se utilizeaza semnul exclamarii asociat cu semnul intrebarii.
"Nu astept mult: iata-l.

  • Ei? intreb eu. Mai ai ceva nou din Bucuresti?
  • Se vorbeste cu staruinta despre asasinarea unui judecator de instructie.
  • Nu ma-nnebuni! … Dar stii ce am aflat? … Acu am vorbit cu ministrul X …
  • Cu ministrul X [!?]
  • Da."
    ~Cu functie substitutiva, semnul intrebarii se utilizeaza in locul replicilor mute, al intrebarilor nerostite.
    ~Dupa semnul exclamarii si semnul intrebarii, nu este obligatorie scriereea cu majuscula.
    Ex. "- La porti, flacai! zise batranul … "
    " - Taci, mucosule! il curma batranul … "

~Virgula
Nu apare inaintea conjunctiilor coordonatoare copulative si disjunctive ( si, ori, sau) folosite nepereche, fiind ea insasi folosita cu valoarea unui si copulativ. Cand acestea sunt folosite perechi ( si …, si …; sau …, sau …) folosirea virgulei inaintea de a doua conjunctii este obligatorie.
Virgula este obligatorie in coordonarea adversativa ( dar, iar, insa, ci, ba… ; si adversativ ( in schimb, decat ca, numai ca, …)sau in coordonarea concluziva ( deci, asadar… ; si concluziv; prin urmare, in concluzie, asa ca, cu alte cuvinte)
Se mai foloseste in:

  • izolarea apozitiilor,

  • izolarea constructiilor gerunziale sau participiale, aflate la inceputul frazei,

  • izolarea diferitelor tipuri de circumstantiale, mai ales daca acestea au un corelativ in regenta.

  • despartirea propozitiilor intercalate,

  • izolarea cuvintelor si constructiilor incidente, a interjectiilor, a vocativelor.
    Nu se pune virgula:

  • intre subiect si predicat,

  • intre verbul copulativ si numele sau predicativ,

  • inainte de abrevierile: etc.; s.a.; s.a.m.d.

  • dupa o interjectie urmata de un vocativ impreuna cu care formeaza o unitate etc.
    DACA ENUNTUL SE TERMINA CU UN CUVANT ABREVIAT CE NECESITA ADAUGAREA PUNCTULUI, NU SE MAI PUNE INCA UN PUNCT PENTRU FINALUL ACESTUIA.
    VEZI PARTEA 3- REGULI DE SCRIERE LITERARA CLICK AICI

3 Likes
2

Wow escribes arto wey